fairytale

"A fost o data o printesa. Frumoasa si despteapta. Dar era trista. Foarte trista. Intr-o zi s-a dus la un picnic cu toti fratii, toate surorile si mama si tatal ei. Printesa era neastamparata si a crezut ca le va juca o festa. S-a ascuns pentru a-i face pe toti sa o caute. A venit aici, unde stam noi acum, s-a asezat, dar era atat de cald, incat s-a intins si i s-a facut somn. A adormit. Iar cand s-a trezit era intuneric. Nu se vedeau decat stelele. A strigat cat a putut, dar nimeni nu i-a raspuns. I s-a facut foarte frica. Si iarasi a strigat. Fiind foarte tarziu, toti plecasera acasa. Pe vremea aceea, oamenii nu stiau sa numere. Poti sa-ti imaginezi asa ceva? Numai regele stia sa numere, dar numai pana la douazeci, iar ei aveau douazeci si trei de copii. Numarau pana la douazeci si restul era lasat la voia intamplarii. Astfel a ramas singura. A incercat sa ajunga acasa pe jos, dar cadea la fiecare pas, nestiind unde se afla. A ratacit mai departe, maracinii i-au sfasiat rochia, si-a pierdut si un pantof. Nu stia ce sa faca. A inceput sa planga. Si nu a fost mai bine nici cand a rasarit soarele, pentru ca a descoperit ca se afla intr-o padure imensa. Parintii ei au desoperit abia a doua zi ca lipseste. Au venit sa o caute, dar in timpul noptii ea se indepartase foarte mult. Au gasit numai pantoful pierdut si au crezut ca a fost sfasiata de lupi. Fetita a reusit sa se imprieteneasca cu animalele padurii care au invatat-o ce sa manance, unde sa doarma, cum sa traiasca in padure. Si au sfatuit-o sa se fereasca de oameni, pt ca spuneau ele sunt cele mai periculoase "animale". Si s-a obisnuit fetita cu viata asta. Si au trecut multi ani, iar ea a crescut si a implinit saptesprezece ani. Atunci s-a intamplat ceva extraordinar. A venit din nou in acelasi loc in care s-a pierdut si a adormit sub un copac. Dar cand s-a trezit, de aceasta data nu era noapte, era inca lumina. Dar era si mai groaznic decat prima data. De jur imprejur se aflau caini de vanatoare imensi, care maraiau gata sa sara la ea. Era mai rau decat un cosmar. Apoi aparu un tanar de saptesprezece ani, care, cand o vazu, alunga toti cainii. Ea era foarte speriata. El a mers si a cules flori pe care i le-a daruit, apoi a sarutat-o. Dintr-o data i-a pierit frica si a inceput sa-i povesteasca cum a trait pana acum, ca a uitat cine este si de unde vine. Iar el i-a destainuit ca este print. Baiatul i-a spus ca o iubeste si ca doreste sa o ia de nevasta. Dar exista un obstacol. Ea nu avea nimic, nici macar haine, asa ca parintii lui s-ar fi impotrivit. Atunci el a plecat promitand ca se va intoarce dupa ea. Printesa a plans. Atunci a aparut o bufnita care i-a promis ca ii poate da haine sau palat. Fetita a trebuit sa aleaga. A ales hainele si a mers acasa la print. Parintii lui au crezut ca e foarte bogata, au incuviintat casatoria, dar au cerut sa vada si palatul ei. Atunci fata i-a dus in padure pe un ses imens. Iar regele a crezut ca rade de ei. Atunci bufnita a preschimbat hainele intr-un palat, dar fata a ramas goala in fata tuturor. Si atunci printul a ras, parintii lui s-au suparat si toti au parasit-o. Atunci ea a inceput sa planga amar. Iar bufnita i-a spus ca poate sa mai faca doar o vraja. Si atunci fetita s-a oprit din plans si a rugat-o sa o ajute cu orice pret. Bufnita i-a spus: "Daca printul te iubeste cu adevarat, nu-l va interesa daca esti printesa sau nu. Va veni sa te caute si va face tot posibilul sa fiti fericiti. Eu nu te pot ajuta decat intr-un singur fel. Vraja mea va face ca voi doi sa nu imbatraniti niciodata. Veti ramane vesnic de saptesprezece ani pana cand va veti intalni din nou." Fata a acceptat ca bufnita sa faca vraja. De atunci ea rataceste mereu prin padure, strigandu-l pe print pe nume: Florio. Cantecul ei e trist si oricine il aude il aseamana cu plansul unei pasari."


*John Fowles, "Norul", vol. "Turnul de abanos", pg. 307-315.