e ciudat....

nici nu stiu de ce scriu asta... mda, si acum, probabil multi dintre voi veti replica: "pai daca nu stii de ce scrii, atunci de ce o mai faci?"... Mda, avti dreptate. Am totusi un raspuns. Da, stiu, suna ciudat, dar am un raspuns. Scriu aici pentru ca sunt momente in viata asta de kkt pe care o traim fiecare cand nu avem cu cine sa vorbim, sa povestim, pe umarul cui sa plangem, si atunci ne descarcam undeva pe o foaie de hartie sau, ca mine, pe o pagina de web. Nu trebuie sa cititi asta daca nu va place. Nici nu cred ca ma intereseaza prea mult daca va place sau nu. Cert e ca eu ma simt mai bine dupa ce scriu. Am senzatia ca hartia, sau (lol) aceasta pagina de web a muscat din durerea mea, facand-o astfel sa para mai usor de suportat.
In fine... am si uitat de ce am inceput sa scriu...
Aaasaaa... Da. Simt nevoia sa scriu... Nu stiu ce... Orice... Am un pahar de votka cu suc de piersici... am un pachet de tigari... am un telefon care nu suna (nu asta e problema) si ma am pe mine. O ecuatie cat se poate de simpla care exista in viata fiecaruia dintre noi la un moment dat. Cu astea toate nu am ce sa fac decat sa le folosesc in scopul lor firesc. Mda, vorba profei mele de psiho, vorbesc mult, ca sa umplu un gol, dar nu spun de fapt ce se ascunde in spatele vorbelor. Da, fac asta, pentru ca, hai sa fim sinceri, pe cine intereseaza prin ce trec eu, ce ma doare acum pe mine, ce am eu de spus?


Cineva i-a spus lui Voltaire: "Viata e grea (de kkt, dureroasa, crunta etc.)"
Voltaire a replicat: "Comparativ cu ce?"