sâmbătă, 25 septembrie 2010

praf in... papuci, haine,...ochi...

merg prin nisip... e moale, e rece. bate vantul si nisipul imi intra in ochi. e noapte. cineva merge langa mine, si totusi sunt singura. nu e plaja, dar nu e nici desert. fumez.nu mi-e frig, dar nu mi-e nici cald. cumva temperatura corpului meu nu mai exista.merg si nu ma pot opri...nu ma indrept niciunde, ratacesc doar... asa...fara sens.nisipul din ochi ma face sa lacrimez si dintr-o data, lacrimi mari si calde imi inunda obrajii...e oarecum placut. merg si talpile imi sangereaza de la cioburile peste care calc, dar nu doare...ma impiedic de o amintire si cad cu fata in nisip...ma uit langa mine, nu mai e nimeni.poate chiar eram singura... nu ma ridic. nisipul e moale, ma inveleste, ma mangaie...ma contopesc cu el si adorm inghetata cu lacrimile pe obraji....

"walking trough my memory sands..."

Un comentariu:

  1. felicitari, in primul rand pentru blog,
    iar in al doilea rand pentru minunatele postari. chiar m-a impresionat articolul.succes in continuare

    RăspundețiȘtergere