Asteptare...

Într-o dimineaţă mă voi trezi şi vei fi lângă mine. Şi te voi lua în braţe şi îţi voi spune că te iubesc. Iar tu mă vei săruta şi îmi vei spune că mă iubeşti şi că nu vei pleca niciodată. Apoi va suna alarma. Şi mă voi trezi. Ah! Am visat, ca în fiecare dimineaţă. Te voi căuta apoi şi te voi găsi dormind lângă mine. Te voi privi şi mă voi ruga să fie real. Real ca pielea ta, ca zâmbetul şi privirea ta. Iar tu mă vei atinge. Şi mă voi trezi din nou. Şi de data asta de tot. Şi te voi căuta printre pernele colorate, printre cearşafurile răvăşite de parfumul pielii noastre, printre milioanele de cuvinte nerostite, printre miliardele de amintiri fierbinţi şi nu te voi găsi. Nu vei fi acolo. Vei fi departe, ca în fiecare dimineaţă, în alt pat, în braţele celeilalte, o femeie care are totul doar pentru că te are pe tine. Iar eu voi fi singură într-un pat gol şi rece, cu lacrimile tale pe obrajii mei roşii de atâta iubire, cu o cană de cafea rece în mâna mea stângă şi cu o ţigară în cea dreaptă, o ţigară care se stinge exact ca mine, ea de dorul meu şi eu de dorul tău. Şi voi privi pereţii de spumă şi mă voi minţi din nou că visez, că e un coşmar din care trebuie să mă trezesc şi mă voi minţi că tu eşti lângă mine. Îmi voi fuma cancerul sufletului meu şi mă voi îndrepta spre mirajul numit noi. Ca in fiecare dimineaţă...