sa nu te mire ca intr-o dimineata n-o sa ma mai gasesti... am sa fug departe, departe, sa nu ma poti privi, sa nu ma poti auzi, sa nu ma poti atinge, sa nu stii nici macar ca mai traiesc, sa ai senzatia ca nu am existat niciodata decat in visul tau... sa imi simti parfumul, sa imi simti atingerea, pe strada, acasa, la munca, in somn, oriunde vei fi, sa te intorci si sa privesti in jurul tau si eu sa nu fiu acolo... sa te afli intr-un vid atat de mare, sa te sufoce absenta mea prezenta mereu in celulele tale, sa nu ai somn si nici vise, sa alergi mereu fara tinta, sa nu poti privi rasaritul decat daca inchizi ochii, sa nu ai niciodata mai mult decat ai avut in decembrie... sa fii gol si sa nu poti umple "golul" asta niciodata...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu